Înălţarea Sfintei Cruci

Astazi mare sărbătoare in lumea crestină. Se sărbătoreşte înălţarea crucii pe care a murit Mântuitorul. Sfânta Elena, mama împăratului Constantin a găsit într-un mod miraculos crucea Domnului Isus, iar Macarie, episcopul Ierusalimului a ridicat-o deasupra altarului din biserică, pentru a fi văzută de toată lumea şi toţi să se poată închina crucii.
Ori de câte ori mă aflu la un astfel de eveniment, nu pot să nu-mi pun câteva întrebări:
În primul rând mă întreb dacă ceea ce se spune este realitate sau doar legendă. Şi de multe ori constat ca un mic sâmbure de adevăr este învelit într-o mulţime de mituri şi legende. Nici sărbătoarea de astăzi nu face exceptie. Pentru mulţi priteni ai mei, acest fapt nu are nici o importanţă. Dar pentru mine este deosebit de important, deoarece, creştinismul fiind o credinţă a Adevărului, nu pot accepta ca adevărul să fie amestecat cu minciuna; dar de multe ori adevărul nici nu se mai zăreşte în marea adunătură de adăugiri. Ce mă îngrijorează cel mai tare este că mulţi oameni nu mai acceptă credinţa, din cauză că nu pot face deosebire între adevăr şi legendă. ,,Dacă Moş Crăciun nu există, nici Isus nu există".
În al doilea rând îmi pun problema dacă semnificaţia pe care o dăm astăzi evenimentului, este cea care reflectă punctul de vedere biblic. Mă gândesc cum se armonizează felul în care Domnul Isus vorbeşte despre cruce, cu modul în care este cinstită astăzi crucea. ,,Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Matei 16: 24). Oare n-a devenit crucea doar un obiect de superstiţie? Oare acea putere pe care o atribuie apostolul Pavel crucii (1 Corinteni 1:18), este pentru mine puterea de a fi o făptură nouă, sau doar o putere pe care încerc s-o pun în slujba mea prin diferite practici?
În al treilea rând mă gândesc dacă Dumnezeu este sărbătorit. Sau ce dumnezeu sărbătorec? Este sărbătoarea o ocazie de a-i mulţumi Bunului Dumnezeu, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru? Sau ţin sărbătoarea de frică să nu fiu pedepsit de un dumnezeu răutăcios. Vă spun sincer, că cei mai mulţi creştini din jurul meu se poartă aşa. Pentru ei sărbătoarea înseamnă că nu au voie să lucreze, să nu-l supere pe Dumnezeu. în schimb, este permisă orice destrăbălare.
Pentru mine este foarte important ca toate credinţele, obiceiurile şi sărbătorile să fie potrivite cu Adevărul. Astfel, consider că este binevenită sărbătorirea Crucii. Dar Crucea să fie cinstită prin participarea mea la moartea şi învierea Domnului Isus Cristos, adică moartea pornirilor păcătoase şi primirea puterii lui Dumnezeu pentru o viaţă plăcută Lui. Şi să nu uităm că mântuirea noastră nu este posibilă fără Cruce, deoarece, pe Cruce, Mântuitorul s-a lăsat pedepsit în locul meu şi în locul tău, pentru ca eu şi tu să fim achitaţi şi să primim viaţa veşnică. Cu profundă reverenţă mă închin Dumnezeului crucificat şi înviat!