Probă şi motivaţie

De ceva timp, mă preocupă ideea de a-mi creea un blog, dar trebuie să recunosc că nu ştiu exact ce înseamnă. Am parcurs câţiva paşi (dar nu ştiu dacă i-am urmat bine şi pe toţi) pentru a proiecta acest blog, iar acum sunt tare curios ce se întâmplă.

Dorinţa mea este să-mi comunic gândurile, preocupările şi să vorbesc despre credinţa creştină, cu cât mai mulţi oameni interesaţi de acest subiect. Observ că deşi trăiesc în România, ţară majoritar creştină, foarte mulţi, în special tineri, sunt preocupaţi de alte religii. Nu este un lucru neapărat rău să studiezi şi alte credinţe, ci problema pe care o văd, este că se porneşte în această căutare de pe o poziţie greşită, anume că nu ne cunoaştem propria credinţă. În această situaţie, este foarte uşor să ignori lucruri de valoare oferite de credinţa noastră, şi să râvneşti la unele infeioare, găsite în alte religii. O să relatez o discuţie avută cu cineva, o persoană tânără, cultă în multe domenii, dar total incultă în ceea ce priveşte credinţa. Spunea că deşi este creştină ortodoxă, preferă unele religii orientale, deoarece în acestea găseşte speranţă pentru trup după moarte prin reîncarnare, spre deosebire de creştinism, care, spunea persoana respectivă, dă speranţă doar sufletului. M-am mirat că nu ştie că noi creştinii, avem seranţa că va fi o înviere în trup a tuturor celor morţi. Şi nu doar o înviere a vechiului trup, ci aducerea acestuia la o frumuseţe şi calitate superioare, numite ,,trupuri de slavă".

Intenţia mea este să fiu de folos celor ce caută, ca atâta timp cât avem o credinţă deosebit de valoroasă, să nu o dăm deoparte ca nefolositoare până nu o cercetăm. Este adevărat că uneori comoara credinţei este ambalată cu ambalaje respingătoare. Dar dând la o parte aceste lucruri ale intervenţiei omeneşti, vom găsi tot ceea ce avem nevoie pentru trup, suflet şi minte, atât aici în viaţa aceasta, cât şi în nemurire.

Cam atât de data asta deoarece m-a obosit deschiderea acestui blog.