,,Să moară dracu' din mine"

Astăzi mă preocupă un aspect al credinţei care este în sine unul negativ (dacă-i vorba de dracu, nu poate fi altfel). Adeseori suntem confruntaţi cu situaţii în care anumite persoane caută să ne facă rău. Ca şi creştini, de obicei, credem că în spatele omului se ascunde diavolul. De multe ori am auzit oameni care în circumstanţe banale au făcut remarci de felul acesta. Nu de mult, povestea cineva despre propriul copil care nu vroia să se culce: ,,s-a folosit diavolul de el ca să mă necăjească", spunea mama frustrată. Chiar mie mi se întâmplă ca atunci când mă simt agasat de o anume persoană, să încerc să o înţeleg ca victimă a diavolului pe care o foloseşte împotriva mea.
Am stat mult şi m-am gândit la aceste lucruri. Este adevărat că Satana vine să ne ispitească prin alte persoane (de exemplu de Isus Hritos se apropie prin Petru, Matei 16:21-23), şi totuşi orice rău ne-ar face, noi putem să rămânem integri. Spune Isus Hristos că teama cea mai mare pentru noi nu trebuie să fie cei care pot ucide trupul (Luca 12:4), ci cel care poate să piardă şi sufletul şi trupul (Luca 12:5).
Cred că ţinta diavolului nu este doar să ne lovescă din exterior, prin circumstaţe sau oameni, ci să pătrundă în sufletul nostru de unde ne poate distruge cu siguranţă. Mai periculoasă decât răutatea aproapelui meu, este propria mea răutate. Aşa că dacă Satana se foloseşte de răutatea semenului meu, îmi poate face mult rău, dar nu a câştigat. Scopul lui este atins când răutatea celuilalt, aprinde propria mea răutate. Aceasta este breşa prin care diavolul pătrunde în viaţa mea, iar din interiorul meu, întâi mă va distruge pe mine, iar după (sau în acelaşi timp şi în acelaşi fel), îi va distruge pe alţii.
Mămica de care pomeneam mai înainte, a trăit momente grele aşteptând ca pruncul să adoarmă, dar nu acesta a fost scopul diavolului. El a reuşit, atunci când femeia s-a lăsat pradă nervilor, revărsaţi asupra copilului.
Ideea este că nu pot lupta împotriva atacurile diavolului din exterior, dar mă pot împotrivi ca acesta să cucerească inima mea. Nu pot opri răutatea altora care se dezlănţuie împotriva mea, dar pot să lupt cu mine însumi ca ura, invidia, răzbunarea, etc. să nu pună stăpânire pe mine. ,,Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine!" scrie la Romani 12:21.
Este remarcabil mesajul adresat de Domnul Isus Bisericii din Smirna: ,,Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii" (Apocalipsa 2:10). Avem aici revelat şi scopul pentru care Dumnezeu, deşi ne iubeşte, ne lasă uneori expuşi loviturilor: prin rezistenţa mea, diavolul să fie biruit şi făcut de ruşine. Se potriveşte ceea ce am citit pe blogul unui prieten: ,,există biruinţe care te umilesc şi înfrângeri care te înalţă!"
Este ştiut că dorinţa românului este să moară capra vecinului. Actorul Dan Puric povesteşte despre un copil, care atunci când a fost victima răutăţii unui vecin, a spus ,,dă Doamne să moară dracu din vecinul meu". Este întradevăr o rugăciune plină de înţelepciune, dar care nu rezolvă problema. Mai corect este să mă rog să moară dracu din mine!