Darurile spirituale sau darurile Duhului Sfânt

Odată cu prezența lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în viața credincioșilor și în viața bisericii, sunt împărțite daruri (charismata), prin care biserica este zidită.

În epistola întâia către Corinteni, apostolul Pavel, dedică o parte importantă acestor charisme, prezentându-le, arătând rolul lor în viața bisericii, dar, de asemenea, căutând să corecteze abuzurile care se făceau în biserica din Corint, în legătură cu acestea. După cum înțelegem din scrisoarea către Corinteni, în acea biserică erau multe feluri de dezbinări: 1. în legătură cu apartenența apostolică (1 Corinteni 1:11-13); 2. dezbinări în familii, care se răsfrângeau și asupra bisericii (11:1-16); 3. în legătura cu starea socială - dispreț între bogați și săraci (11:17-34) 4.  și dezbinări chiar în legătură cu darurile spirituale (12-14). Aropiindu-ne de această secțiune a epistolei (cap.12-14), observăm că Apostolul Pavel, în timp ce scrie, are în minte imaginea bisericii ca un trup, Trupul lui Cristos. Sub această formă, Cristosul înălțat, continuă să lucreze în lume. Este vorba de o lucrare dumnezeiască făcută prin oameni împuterniciți de Dumnezeu prin Daruri ale Duhului Sfânt.

Încă de la început, ni se arată că darurile spirituale sunt lucrarea Dumnezeului Atotputernic. Lucrarea lui Dumnezeu Tatăl, prin slujbele Domnului Isus Cristos cu darurile Duhului Sfânt (1Cor. 12:4-6). Este clar că se are în vedere ca biserica să înțeleagă că darurile trebuie să aducă unitate și nu dezbinare.

Iată ce ne sune Cuvântul:

1.Pentru ca darurile să fie folosite în modul dorit de Dumnezeu este nevoie de cunoaștere. ,,În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă” (v.1). Cine dorește un dar al Duhului Sfânt pe care să-l folosească altfel decât dorește Duhul Sfânt? Se pare că este posibil. Ceea ce s-a întâmplat în Corint și ceea ce se întâmplă astăzi între credincioși, ne dovedește că Darurile Duhului Sfânt sunt folosite în afara voii lui Dumnezeu, uneori cu bună știință alteori din ignoranță. Din cauza aceasta avem mare nevoie de cunoaștere. Ne este de folos să învățăm, să cercetăm, să înțelegem și să ne verificăm pe noi înșine. Orice învățătură și orice experiență spirituală trebuie verificată cu Scriptura.

2.În continuare se atrage atenția că lucrarea Duhului Sfânt este diferită de ceea ce se întâmplă în religiile păgâne. Dacă idolii nu vorbesc, sunt muți, Dumnezeu vorbește (v.2); dacă în religiile păgâne sunt mulți dumnezei și mulți domni (1Cor.8:5), creștinii au un singur Domn (12:3,8:6), iar trăirea și mesajul celui care vorbește prin Duhul trebuie să fie potrive cu Evanghelia Domnului Isus; dacă în religiile păgâne închinătorii dracilor (10:20) au și ei parte de experiențe spirituale (ghicire, vrăjitorie, spiritism, etc), manifestarea Duhului Sfânt nu are de-a face cu așa ceva (Fapte 8:18-23). În spiritismul păgân, o anumită forță spirituală controlează omul (îl posedează), dar în lucrarea Duhului, chiar dacă Duhul Sfânt este Stăpânul, omul nu este posedat, ci are deplină libertate când și cum să folosească darul (1Cor.14:26-33).

3. Darurile Duhului Sfânt sunt felurite. Capitolul 12 din 1Corinteni alături de Romani 12, Efeseni 4:11 și 1Petru 4:10-11, ne prezintă diversitatea darurilor spirituale. Cei mai mulți cercetători ai Scripturii sunt de părere că aceste liste nu sunt complete, ci prezintă categorii de daruri, fiecărei categorii, adăugându-i-se, alte daruri potrivit nevoilor specifice anumitor timpuri și locuri. Avem astfel daruri de descoperire, de putere, de vorbire, de conducere și de slujire.

4. Având aceeași sursă, Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Darurile Duhului Sfânt trebuie să ducă la unitate. Ele se completează reciproc. Nu există daruri de o importanță mai mare, ci există responsabilități diferite. Nu trebuie să existe împotrivire unii față de alții, ci toți ne alăturăm viziunii și lucrării bisericii, supunându-ne unii altora, potrivit responsabilităților pe care le avem.

5. Darurile spirituale au ca scop folosul altora, sau mai bine zis folosul întregului Trup(12:7).Aici trebuie avută în vedere în primul rând biserica locală, care va aproba darul unei persoane în funcție de felul în care împlinește scopul acesta.

6. Darurile Duhului Sfânt, sunt împărțite de Dumnezeu după voia Sa (v.11, Evrei:2:4). Dumnezeu este Suveranul. El hotărăște ce dar să-mi dea, dar tot El hotărăște când să-mi aducă slujirea unui dar. Nu trebuie ca eu să umblu după cei care au daruri pentru a primi un mesaj sau altceva, ci să-l las pe Dumnezeu să hotărască cum și când să-mi vorbească.

Conștienți de aceste adevăruri, noi nu trebuie să stăm cu mâinile în sân. Ci văzând nevoile spirituale ale oamenilor și ale bisericii, din dragoste să căutăm darurile, pentru a fi de folos (1Cor.12:31, Matei 9:37-38). Și dacă le folosim în smerenie și supunere, cu dragoste, biserica va fi îmbogățită cu bucurie, mângăiere, vindecare, eliberare, zidire și creștere). Așa să ne ajute Dumnezeu!