În epistola întâia către Corinteni, apostolul Pavel, dedică
o parte importantă acestor charisme, prezentându-le, arătând rolul lor în viața
bisericii, dar, de asemenea, căutând să corecteze abuzurile care se făceau în
biserica din Corint, în legătură cu acestea. După cum înțelegem din scrisoarea
către Corinteni, în acea biserică erau multe feluri de dezbinări: 1. în
legătură cu apartenența apostolică (1 Corinteni 1:11-13); 2. dezbinări în
familii, care se răsfrângeau și asupra bisericii (11:1-16); 3. în legătura cu
starea socială - dispreț între bogați și săraci (11:17-34) 4. și dezbinări chiar în legătură cu darurile
spirituale (12-14). Aropiindu-ne de această secțiune a epistolei (cap.12-14),
observăm că Apostolul Pavel, în timp ce scrie, are în minte imaginea bisericii
ca un trup, Trupul lui Cristos. Sub această formă, Cristosul înălțat, continuă
să lucreze în lume. Este vorba de o lucrare dumnezeiască făcută prin oameni
împuterniciți de Dumnezeu prin Daruri ale Duhului Sfânt.
Încă de la început, ni se arată că darurile spirituale sunt
lucrarea Dumnezeului Atotputernic. Lucrarea lui Dumnezeu Tatăl, prin slujbele
Domnului Isus Cristos cu darurile Duhului Sfânt (1Cor. 12:4-6). Este clar că se
are în vedere ca biserica să înțeleagă că darurile trebuie să aducă unitate și
nu dezbinare.
Iată ce ne sune Cuvântul:
1.Pentru ca darurile să fie folosite în modul dorit de
Dumnezeu este nevoie de cunoaștere. ,,În ce priveşte darurile duhovniceşti,
fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă” (v.1). Cine dorește un dar al
Duhului Sfânt pe care să-l folosească altfel decât dorește Duhul Sfânt? Se pare
că este posibil. Ceea ce s-a întâmplat în Corint și ceea ce se întâmplă astăzi
între credincioși, ne dovedește că Darurile Duhului Sfânt sunt folosite în
afara voii lui Dumnezeu, uneori cu bună știință alteori din ignoranță. Din
cauza aceasta avem mare nevoie de cunoaștere. Ne este de folos să învățăm, să
cercetăm, să înțelegem și să ne verificăm pe noi înșine. Orice învățătură și
orice experiență spirituală trebuie verificată cu Scriptura.
2.În continuare se atrage atenția că lucrarea Duhului Sfânt
este diferită de ceea ce se întâmplă în religiile păgâne. Dacă idolii nu
vorbesc, sunt muți, Dumnezeu vorbește (v.2); dacă în religiile păgâne sunt
mulți dumnezei și mulți domni (1Cor.8:5), creștinii au un singur Domn (12:3,8:6),
iar trăirea și mesajul celui care vorbește prin Duhul trebuie să fie potrive cu
Evanghelia Domnului Isus; dacă în religiile păgâne închinătorii dracilor (10:20)
au și ei parte de experiențe spirituale (ghicire, vrăjitorie, spiritism, etc),
manifestarea Duhului Sfânt nu are de-a face cu așa ceva (Fapte 8:18-23). În
spiritismul păgân, o anumită forță spirituală controlează omul (îl posedează),
dar în lucrarea Duhului, chiar dacă Duhul Sfânt este Stăpânul, omul nu este posedat,
ci are deplină libertate când și cum să folosească darul (1Cor.14:26-33).
3. Darurile Duhului Sfânt sunt felurite. Capitolul 12 din
1Corinteni alături de Romani 12, Efeseni 4:11 și 1Petru 4:10-11, ne prezintă
diversitatea darurilor spirituale. Cei mai mulți cercetători ai Scripturii sunt
de părere că aceste liste nu sunt complete, ci prezintă categorii de daruri,
fiecărei categorii, adăugându-i-se, alte daruri potrivit nevoilor specifice
anumitor timpuri și locuri. Avem astfel daruri de descoperire, de putere, de
vorbire, de conducere și de slujire.
4. Având aceeași sursă, Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt,
Darurile Duhului Sfânt trebuie să ducă la unitate. Ele se completează reciproc.
Nu există daruri de o importanță mai mare, ci există responsabilități diferite.
Nu trebuie să existe împotrivire unii față de alții, ci toți ne alăturăm
viziunii și lucrării bisericii, supunându-ne unii altora, potrivit
responsabilităților pe care le avem.
5. Darurile spirituale au ca scop folosul altora, sau mai
bine zis folosul întregului Trup(12:7).Aici trebuie avută în vedere în primul
rând biserica locală, care va aproba darul unei persoane în funcție de felul în
care împlinește scopul acesta.
6. Darurile Duhului Sfânt, sunt împărțite de Dumnezeu după
voia Sa (v.11, Evrei:2:4). Dumnezeu este Suveranul. El hotărăște ce dar să-mi
dea, dar tot El hotărăște când să-mi aducă slujirea unui dar. Nu trebuie ca eu
să umblu după cei care au daruri pentru a primi un mesaj sau altceva, ci să-l
las pe Dumnezeu să hotărască cum și când să-mi vorbească.
Conștienți de aceste adevăruri, noi nu trebuie să stăm cu
mâinile în sân. Ci văzând nevoile spirituale ale oamenilor și ale bisericii,
din dragoste să căutăm darurile, pentru a fi de folos (1Cor.12:31, Matei
9:37-38). Și dacă le folosim în smerenie și supunere, cu dragoste, biserica va
fi îmbogățită cu bucurie, mângăiere, vindecare, eliberare, zidire și creștere).
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu